miercuri, 23 mai 2012

... is not a queen ...


Te rog, Anonimule, pune o cifră, un nume fictiv... Unknown :) 11:54:00 p.m.
Etichete: ,

9 comentarii:

  1. Dunia24 mai 2012 la 14:36

    ...but she has her own kingdom!
    Beautiful Leo!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown24 mai 2012 la 20:19

    Mulţumesc Dunia! ... pardon, Thanks Dunia!

    RăspundețiȘtergere
  3. camelia25 mai 2012 la 16:08

    Uite-aşa, o albină şi o lalea galbenă, desenându-şi una alteia ziua zburătoare în aur cuibărit în corolă.
    Chiar, după ce îi părăseşte jilţul, oare simte vreo nostalgie a lăsării în urmă? Glumeam, fireşte.
    A frumoasă fotografia; simţi de parcă s-ar topi galbenul şi s-ar prelinge în ochi, umplându-i cu o însufleţită culoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Unknown25 mai 2012 la 23:56

    ... poate că puţină nostalgie există... măcar după clipa trăită şi scăpată parcă printre degete... nostalgia neputinţei de a opri timpul în loc...dar compensată oarecum printr-o fracţiune de secundă furată eternităţii... Mulţumesc mult Camelia! Un weekend colorat!

    RăspundețiȘtergere
  5. camelia27 mai 2012 la 15:25

    Leo, acei ce îţi privesc fotografiile ar trebui să fie cei care îţi mulţumesc pentru ceea ce ating cu degetele ochilor; aşa, că, dă-mi voie ca eu să fie acea care o face, îţi mulţumeşte!

    RăspundețiȘtergere
  6. Unknown27 mai 2012 la 18:51

    Camelia... am ezitat oarecum să las comentariul tău... mă bucur să văd că bucuriile simple, în cazul ăsta un punct de vedere - este împărtăşit şi face plăcere... şi eu îţi mulţumesc Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  7. camelia27 mai 2012 la 22:51

    Ai ezitat, adică stăteai pe gânduri dacă să îl laşi tăcerii nevăzute sau să îl faci să apară, altfel spus, să îl "aprobi"? Nu te întreb de ce, deşi ar aş fi fost oarecum tentată; de-acum voi fi prezenţă mută, dacă ai ceva împotriva cuvintelor mele...glumeam cu ultima parte, nu şi cu cea dintâi.
    Să ai parte de culori nemaitrăite, Leo!

    RăspundețiȘtergere
  8. Unknown28 mai 2012 la 00:19

    Am înţeles... dar la prima am dat deja răspunsul: . mă bucur să văd că bucuriile simple, în cazul ăsta un punct de vedere - este împărtăşit şi face plăcere... şi, având în vedere că nu am nimic împotrivă, eşti oricând binevenită Camelia. O săptămână plină de lumină!

    RăspundețiȘtergere
  9. camelia28 mai 2012 la 11:19

    Fără îndoială, voi mai reveni; nu las urme decât acolo unde găsesc ceva anume, sunt o fiinţă greu de impresionat.
    O săptămână de albastru, senin azur, şi ţie, Leo.

    RăspundețiȘtergere

Hello!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Go Up ! Share