De ce cred că Lasconi ar trebui să renunțe
Acum 2 zile
vineri, 29 iulie 2011
joi, 28 iulie 2011
miercuri, 27 iulie 2011
marți, 26 iulie 2011
luni, 25 iulie 2011
sâmbătă, 23 iulie 2011
Slinky or "Lazy Spring"
“Arculeţul buclucaş”
1943... Inginer naval Richard Thompson James făcea cercetări asupra unor dispozitive menite să stabilizeze navele... din greşeala scapă din mână un arc... încearcă să-l recupereze dar constată surprins cum arcul coboară de pe masă pe podea şi apoi “păşeşte” singur...
25 de metri de sârmă înfăşurată într-un arc spiralat, cu diametrul de 8 cm... aparent banal, dar totuşi o spirală de sârmă care putea să coboare singură scările!
James îşi dă seama de potenţialul observaţiei sale - felul în care s-a mişcat un arc spiralat pe care îl scăpase din greşeală - şi cu ajutorul soţiei sale (care i-a găsit nume jucăriei) pune la punct afacerea şi lansarea lui Slinky ca obiect amuzant pentru copii în 1945. Jucăria Slinky clasică intră pe piaţă în anii 1950.
Arcul iniţial confecţionat din oţel este înlocuit cu unul dintr-un plastic la fel de elastic şi flexibil, iar griul metalic este înlocuit de culorile curcubeului.
Pe parcursul a mai mult de 60 de ani, milioane de copii din întreaga lume s-au bucurat de simplitatea jucăriei care coboară singură treptele, fiind vândută în mai mult de 300 de milioane de exemplare..
vineri, 22 iulie 2011
miercuri, 20 iulie 2011
marți, 19 iulie 2011
luni, 18 iulie 2011
sâmbătă, 16 iulie 2011
The Chips' Story...
... pensiunea Moon’s Lake House în apropiere de Saratoga Springs, New York 1853...
George Crum, un bucătar exasperat de un client care tot returna cartofii prăjiţi reclamând faptul că sunt umezi şi nu sunt destul de crocanţi, a tăiat - în bătaie de joc - nişte felii foarte subţiri de cartofi, le-a prăjit în grăsime încinsă şi le-a servit clientului cusurugiu, gândindu-se că acesta nu-şi va putea înfige furculiţa în ele, deoarece erau foarte crocante. Şi, pentru ca răzbunarea să fie completă, a turnat şi ceva mai multă sare decât de obicei.Clientului însă i-au plăcut la nebunie şi “Chips-urile Saratoga” au devenit rapid “specialitatea casei”, cu timpul şi alte restaurante introducând în oferta acest produs.
Cartofii erau curăţaţi şi tăiaţi manual şi se vindeau la început doar în restaurante, însă până la urma chipsurile au fost produse şi pentru consumul în casă, însă depozitarea în butoaie şi cutii metalice făcea ca acestea să devină rapid râncede.
Anii ’20 au revoluţionat producţia de chipsuri când s-a inventat o maşină automată care să curăţe şi să taie cartofii, iar Laura Scudder a inventat punga etanşă, prin călcarea a 2 hârtii cerate, de atunci chips-urile putând fi menţinute proaspete...
vineri, 15 iulie 2011
sâmbătă, 9 iulie 2011
vineri, 8 iulie 2011
joi, 7 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
marți, 5 iulie 2011
luni, 4 iulie 2011
Life... fairy tale... at the end of spring...
Viaţa... file din poveste... la sfârşitul primăverii...
sâmbătă, 2 iulie 2011
The emptiness within...
Golul din noi...
Dimensiunile părţilor componente ale unui atom sunt greu de reprezentat sub forma grafica din cauza diferenţei de ordin de mărime dintre acestea. Majoritatea dintre noi suntem familiarizaţi cu reprezentarea schematică a atomului sub forma unui nucleu central înconjurat de electroni ce orbitează la o anumită distanţă de acesta. Daca ne propunem să respectam proporţiile reale ar trebui să desenăm un nucleu cu diametrul de 10.000 ori mai mare decât diametrul unui electron. In acelaşi mod, diametrul orbitei pe care se afla electronul este de aproximativ 10.000 ori mai mare decât diametrul nucleului.
Pentru a vizualiza un atom ţinând cont de cele spuse anterior, să ne imaginam ca nucleul are dimensiunea unui bob de mazăre. Dacă punem acest nucleu în centrul unui stadion de fotbal atunci cel mai apropiat electron va orbita dincolo de gardul exterior al stadionului. Devine clar acum că peste 99,999999999% din volumul unui atom este de fapt spaţiu gol.
Dacă am reuşi cumva să eliminam tot acest spaţiu gol din atomii care compun corpul omenesc, comprimând electronii şi nucleele unul lângă altul, atunci întreaga populaţie a planetei ar încăpea în volumul aferent unui banal cub de zahar.
Dacă afirmaţia de mai sus vi se pare greu de digerat şi vizualizat, veţi fi cu atât mai surprinşi să aflaţi că Universul este presărat cu stele care au asemenea densităţi inimaginabile. Acestea se numesc stele neutronice şi sunt rezultatul colapsului gravitaţional al unor stele masive. Densitatea unei stele neutronice variază intre 1×109 kg/mc la suprafaţă şi 8×1017 kg/mc în centrul său, aceasta fiind echivalentă cu masa întregii populaţii a planetei noastre comprimată în (surpriză!?!) volumul aferent unui cub de zahar...!
Weekend plăcut!
Click here for the english version
vineri, 1 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
