Se spune că jocul de şah a apărut în India, dar unii dau ca exemplu şi Persia şi China. Despre apariţia şahului s-au scris şi se vor mai scrie multe povesti şi legende (iată, citeşti o altă variantă J).
O abordare care doreşte să sublinieze dimensiunea gândirii celui care a inventat şahul: exact cum în timpul jocului îl faci pe adversar să creadă că are controlul, cum scoţi frumos asul din mâneca şi apoi dai "şah la rege" – exact aşa a procedat Inventatorul faţă de cel care a comandat jocul.
Când Inventatorul jocului de şah a prezentat creaţia sa Împăratului, acesta a fost atât de mulţumit încât i-a permis Inventatorului să-şi aleagă singur ce răsplata doreşte. « Umil din fire » , acesta i-a cerut Împăratului un bob de orez pentru prima pătrăţică a tablei de şah, două boabe pentru a doua pătrăţică şi aşa mai departe, dublând numărul de boabe pentru fiecare din restul de până la 64 de pătrăţele.
Împăratul, fără a se gândi o clipă, a acceptat pe loc dorinţa Inventatorului. Simţindu-se oarecum ofensat de pretenţiile « umile » ale acestuia, pretenţii care în aparent reprezentau o nimica toată pe lângă vasta sa avere, Împăratul a poruncit trezorierului să calculeze cantitatea de orez cuvenită Inventatorului şi să efectueze plata. După câteva zile de calcul asiduu, răspunsul trezorierului a uimit pe toata lumea: nu exista în toată împărăţia atât orez cât se cuvenea Inventatorului, şi nici chiar în întreaga lume... !!!
Motivul acestei situaţii, cunoscută în Matematică drept creştere exponenţială, este faptul ca numărul total de boabe de orez pe întreaga tabla de şah ar fi:
1 + 2 + 4 + 8 + 16 + ... = 264 − 1 = 18,446,744,073,709,551,615 = 18 x 1018
cântărind mai mult de 461 miliarde de tone şi ocupând un volum mai mare decât muntele Everest...!
Weekend plăcut!
Click here for the english version